dormeau pe-o frunza doua stele

too much coffee... am o noapte groaznica! e ora 4 dimineata si nu dorm. citesc bloguri si nici macar la asta nu ma pot concentra. gandurile mele nu sunt nicidecum la examenul pe care il am dimineata. ochii imi sunt cat cepele, am plans intr-una de pe la ora 1 jumate. nu mai pot! maine voi avea o zi si mai ingrozitoare luand in considerare noptile de nesomn, examenul care probabil va fi un esec din cauza lipsei de concentrare in momentul in care am "invatat".

nu stiu ce se intampla cu mine. am impresia din nou ca mi-e prea bine. ceva trebuie sa nascocesc sa nu fie ok. nu mai am lacrimi, nu imi mai simt ochii... si totusi sunt inca trista. imi vine sa pun mana pe telefon sa ma pot descarca. dar degeaba...n-are niciun efect la ora asta. numa inrautatesc lucrurile. asa mi se intampla de fiecare data. stau noaptea singura si nu am la ce sa ma gandesc si se nasc ganduri pe care a doua zi le neg. probabil ca dimineata cand voi citi postul voi vrea sa il sterg.

anyway...nu ma pot linisti pana nu ma descarc cumva...si e o provocare pentru mine sa treaca noaptea fara sa fac ceva ce sa regret maine. care maine?? defapt asta e problema! ziua de maine!! o zi - un esec. si nicidecum din cauza examenului. ma refer la continuarea zilei. sunt atat de nervoasa pe ziua de maine incat as fi in stare sa o iau razna si sa incep sa gandesc irational (daca tot e o zi de rahat, de ce sa nu fie si mai rau?). I know myself...sunt in stare! sunt in stare sa stric totul pentru o prostie. si de aceea incerc sa ma descarc scriind...sper sa imi iasa.
si totusi...situatia asta imi aminteste de un vis ingrozitor pe care l-am avut acum vreo 2 nopti..acelasi sentiment de nervi,actiuni negandite urmate de regrete... imi tot repet ca nu vreau sa transform acel vis in realitate.

si totusi am impresia ca mos ene in noaptea asta e cam ocupat, sau o fi adormit? pe la mine de ce nu mai vii, mosule?? cel mai enervant e faptul ca o sa adorm cu o ora-doua inainte sa trebuiasca sa ma trezesc. mai bine ar fi sa nu mai dorm pana dupa examen. si apoi sa ma intorc acasa linistita si sa dorm pana seara, ca sa nu am de-a face cu ziua de maine. dar atunci noaptea urmatoare ar decurge la fel ca aceasta si tot nu-i bine. uff... cata filosofie si palavrageala pentru nimic.
ok, inchei postul si...si ce?? o sa continue sa imi bantuie gandurile negre prin minte... cred ca maine (dupa examen) o sa ma duc sa imi fac un control psihiatric. oare sunt normala??

later edit: si se facu ora 5 jumate si tot nu dorm.
samburii dorm. unde m-as duce? undeva sa dorm.cum oare dorm caii in picioare? barza doarme intr-un picior. eu nu pot nici culcata. liliecii dorm 15 minute,bufnitele 30 min si soparlele 45 de minute. omul, cat e mic doarme mai mult. pana se insoara.toata lumea doarme, numai eu nu pot sa dorm.

later edit 2: si se facu si ora 6 jumate...ii clar. doar ma roade stomacu de la foame k somnu...nici nu se gandeste sa apara.

later edit 3: si se facu chiar ora 7 jumate. si am putut admira inestimabilul rasarit printre blocuri si jumatati de blocuri. in consecinta... in noaptea asta mama a iesit de 2 ori la baie, tata de 3. mama s-a trezit pe la 6 si ceva ca sa spele vasele si sa faca dus, iar tata s-a mai trezit inca de 2 ori pe parcursul noptii pentru a manca. flaviu doarme neclintit. eu..huhurezu...stau si sufar in tacere! :(((((
au plecat la lucru. am o durere de cap...si de ochi si de toate cele!

si daca e adevarat..

Arthur scumpul meu baiat,

Cand vei citi aceasta scrisoare, stiu ca undeva in strafundul sufletului tau, vei fi foarte suparat pe mine ca ti-am facut aceasta festa oribila, Arthur aceasta este ultima mea scrisoare si, de asemenea, testamentul meu de iubire.
Sufletul meu isi ia zborul purtat de fericirea pe care mi-ai dat-o tu. Viata este minunata, Arthur, ne dam seama insa de asta doar cand ea se retrage in varful picioarelor, dar viata se gusta dupa pofta din fiecare zi.
In unele momente, ne face sa ne indoim de toate, tu insa sa nu te dai batut, sufletul meu! Din ziua in care te-ai nascut, ti-am vazut lumina din ochi care face din tine un baietel atat de diferit de toti ceilalti. Te-am vazut cazand si ridicandu-te strangand din dinti cand oricare alt copil ar fi plans. Curajul acesta este si forta, dar si slabiciunea ta. Baga de seama, emotiile sunt facute pentru a fi impartasite, forta si curajul sunt ca doua bastoane ce se pot intoarce impotriva aceluia care le foloseste prost. Si barbatii au dreptul sa planga, Arthur, si barbatii cunosc durerea.
De acum inainte, eu nu o sa mai fiu cu tine ca sa raspund la intrebarile tale de copil si asta fiindca a venit momentul sa devii un mic barbat.
In lungul periplu ce te asteapta, sa nu-ti pierzi niciodata sufletul de copil, sa nu-ti uiti niciodata visele, ele iti vor fi motorul existentei, vor alcatui gustul si mirosul diminetilor tale. Curand vei cunoaste o alta forma de iubire decat aceea pe care mi-o porti mie. Cand va veni ziua aceea, impartaseste-o cu aceea care te va iubi, visele traite in doi alcatuiesc cele mai frumoase amintiri. Singuratatea este o gradina in care sufletul se usuca, florile care cresc in ea n-au parfum.
Iubirea are un gust minunat, aminteste-ti ca pentru ca sa primesti, trebuie sa dai. Aminteste-ti ca pentru ca sa poti iubi trebuie sa fii tu insuti. Baiatul meu increde-te in instinctul tau, fii credincios constiintei si emotiilor tale, traieste-ti viata ta, n-ai decat una. De acum esti raspunzator de tine si de cei pe care-i vei iubi. Fii demn, iubeste, nu-ti pierde privirea care ne unea cand impartaseam zorile. Aminteste-ti de orele petrecute impreauna ca sa tundem trandafirii, sa scrutam luna, sa invatam parfumul florilor, sa ascultam zgomotele din casa pentru a le intelege. Toate astea sunt lucruri simple, uneori desuete, dar nu-i lasa pe oamenii acriti sau blazati sa le denatureze, ele sunt tot atatea clipe magice pentru acela care stie sa le traiasca. Aceste momente poarta un nume, Arthur, „minunarea” , si numai de tine depinde ca viata sa fie o minunare, cea mai mare savoare a lungii calatorii care te-asteapta.
Micul meu barbat, acum te las, agata-te de acest pamant care este atat de frumos. Te iubesc baiatul meu, tu ai fost ratiunea mea de a fi, stiu cat de mult ma iubesti si tu, plec cu cugetul impacat, sunt mandra de tine!

Mama

Marc Levy - si daca e adevarat

rectificari

intotdeauna imi aleg momentul cel mai linistit in care sa scriu...dar se aprinde un beculet magic care anunta pe toata lumea ca eu fac asta in secret. asa ca vin pe rand fratemio care nu ma lasa sa scriu, apoi suna interfonul semn ca vine mama, mai suna si un telefon, doua, mai primesc cate un mass aiurea de la copii plictisiti si ca sa fie lista completa mai face si netu figuri....toate astea ca sa fi sigur ca o sa uiti absolut tot ce si cum ai vrut sa zici....ca sa ajungi pe la jumatea "articolului" si sa iti amintesti ca mai trebuia sa ii mai zici la Dale inca o data la muuuulti ani draghe :*:* (pentru ca i-ai spus peste tot asta doar aici nu...chiar daca cu ceva mai multe zile intarziere ;)) ) ......ca sa mai uiti cum vroiai sa vorbesti foarte frumos si pe ocolite despre faptul ca esti fericita ca ai reusit sa faci ceva ce iti doreai mult sa faci dar nu stiai daca e bine sau e momentul potrivit...si s-a dovedit a fi bine..:)

cam atat pentru moment...deocamdata trebuie sa lamuresc o fetiscana care nu s-a sinchisit sa treaca pe la scoala care-i faza si cum sta treaba cu cursul de schi

20 de ani

A mai trecut un an... un an din viata mea. Unul din cei mai frumosi. Sunt foarte fericita si cred ca va fi cea mai fericita zi de nastere din toate cate le-am avut. Trec cu optimism spre pragul de 20 de ani. La 19 eram trista, doar pentru ca nu mai aveam 18. Acum nu mai simt asa. Imi place 20.
Imi doresc doar ca acest vis frumos pe care il traiesc sa nu se termine niciodata. Sa am mereu alaturi familia, pe fetele mele si pe iubitul meu. Ce mi-as putea dori mai mult?! Mi se pare ca reuseam sa ma exprim mai bine cand eram trista sau cand imi lipsea ceva. Ma obisnuisem asa si nu credeam ca va veni ziua aceea in care sa le am pe toate, si inca nu realizez. Incerc sa ma bucur de ceea ce am, insa undeva in adancul sufletului mi-e teama ca as putea pierde ceva din tot ceea ce ma face fericita zi de zi. Uneori incerc sa ma trezesc zicandu-mi ca sunt paranoica. Sunt doar ametita de fericire.
Va doresc si voua, tuturor sa aveti ocazia macar o data in viata sa simtiti atata fericire! Cea mai frumoasa varsta…cei dragi alaturi si in rest nu mai conteaza absolut nimic!

back home

finally at home! ce zi fericita a putut fi asta! ziua lui fratello...dar cel mai important a fost ca am revazut-o pe chip si pe puiutzul meu de care mi-a fost atat de dor. atatea zile in care tanjeam dupa momentele acestea... niste priviri complice cu chip (dupa un pahar de vin care trebuia doar sa ma ajute sa ma incalzesc), rasul de toate zilele, shopping in mall si povesti care nu se mai termina.

pastila concentrata de schi - 5 zile de intense. febra musculara. raceala. strepsils. nervi. drum. mancare. bagaje. sampanie. lacrimi. tristete. singuratate. durere... persoane dragi - ACASA. un sarut, o imbratisare, caldura.

luni - somn si invatat.

marti - examen! :-S

vineri - referat

special weekend :D :X:X